Imunitatea copiilor este unul dintre cele mai populare subiecte în rândul părinţilor, subiect care este abordat într-un mod greşit în special în această perioadă a anului, perioada în care organismul celor mici se confruntă cu diverse afecţiuni specifice perioadei anului dar şi vârstei. De ce spun că este greşit? Pentru că imunitatea copilului trebuie să ne preocupe în orice moment al anului nu doar atunci când ne confruntăm cu virozele sezoniere. Viroze, infecţii respiratorii, multe şi dese, în anumite cazuri toată iarna şi la schimbarea anotimpurilor. Viaţa alături de cei mici, în special în primul an de colectivitate înseamnă 1-2 zile la grădiniţă/1-2 săptămâni acasă, nu-i aşa? În special în perioada tranziţiei toamna/iarnă sau vară/toamna întâlnim aceste probleme şi da, este una din cele mai grele perioade care implică multă, multă răbdare. Am spus răbdare? Da! Şi nu, nu este vorba doar de gestionarea programului la servici al părinţilor, sau nopţile nedormite din cauza stării generale proaste a copilului, ci răbdarea părinţilor în lupta cu dezvoltarea imunităţii acestuia. Sună bizar? Deloc! Şi am să vă explic imediat de ce acţiunile şi deciziile părinţilor este cel mai important factor în viitorul imunităţii micuţilor, din propria experienţă şi toate informaţiile cumulate pe parcursul acestor ani. În primul rând o greşeală foarte des întâlnită în rândul părinţilor se raportează la uzul antibioticului pentru orice, şi odată pornit pe acest drum practic se lucrează uşor dar sigur la distrugerea imunităţii copilului. Sunt de părere că orice părinte are minimă obligaţie măcar din momentul în care a devenit părinte, să aibe un minim de cunoştinţe de bun simţ pentru creşterea corectă şi sănătoasă a copilului şi asta implică şi capacitatea de a analiza până şi recomandările medicilor. Să nu mă înţelegeţi greşit, nu este vorba de a contrazice medicii sau să încurajez mamele să îşi trateze copii acasă, departe de aşa ceva, vorbesc strict de cazurile destul de des întâlnite în care consultul medical este făcut superficial de către anumite cadre medicale, diagnostice proaste şi multe medicamente/antibiotice recomandate mult prea uşor! Să ridice mâna, o mamă care nu a fost pusă măcar odată în această situaţie!... aici este cazul să cereţi o a doua părere! La noi în ţară, foarte mulţi medici, eliberează reţete care includ antibiotice mult prea repede! Odată ce ai început tratarea unei viroze respiratorii cu antibiotic, deja poţi fi sigură că ai făcut cel mai important pas către o imunitate şubredă a copilului. Şi cu toate astea, sunt multe mame care se agaţă de orice pretext pentru a justifica administrarea antibioticului inutil, cel mai comun motiv fiind temperatură ridicată. Este una din cele mai mari greşeli EVER!... Temperatură ridicată indica doar faptul că organismul luptă, temperatură ridicată este necesară pentru o funcţionare corectă a sistemului imunitar, iar singura obligaţie a părintelui este monitorizarea acestei temperaturi şi menţinerea sub control. Antibioticul este prescris în situaţii în care simptomele şi temperatura sunt cauzate de o infecţie în corp, lucru care este constatat de medic abia după efectuarea unor analize la sânge, pentru o simplă viroza respiratorie, o bronşită sau roşu în gât nu se administrează antibiotic. Din experienţa mea dar şi experienţele din jurul meu, pot spune că de multe ori, mamele din comoditate, şi aici aştept să îmi sară în cap multe mame, dar asta este purul adevăr, recurg la cea mai uşoară metoda şi anume antibioticul, care este o soluţie rapidă de moment dar pe viitor se pot vedea repercusiunile, iar o imunitate fragedă este cea mai des întâlnită problema, pentru că am întâlnit cazuri cu probleme mult mai grave cauzate de administrarea antibioticelor pentru orice răceală. De ce spun că este comod... pentru că este absolut normal că o bronşită sau o viroză respiratorie să se vindece în decurs de 7-8 zile, este absolut normală prezenta temperaturii şi pe o durată de 4-5 zile, pe când u antibioticul lucrurile sunt mai simple, chiar dacă nu e necesar şi nu vindecă neapărat cauza stopează temperatura copilului mult mai repede. Cunosc situaţii în care după 7 zile de administrarea unui antibiotic în cazul unei viroze respiratorii, la 24 h după încetarea administrării copilul a prezentat temperatura, şi acesta este doar unul din puţinele exemple care le ştiu. Din păcate, încă sunt foarte mulţi medici – pediatrii, care recurg la acest tip de tratament fără un set de analize în prealabil şi fără să îndrume părinţii către un tratament corespunzător, iar în această situaţie este foarte greu ca părinţii să ia o decizie cât mai bună pentru sănătatea copilului. Tot din propria experienţă, am să vă relatez câteva situaţii prin care am trecut, în special în perioada în care Ianis a păşit în colectivitate, mai exact primul an de grădiniţă a fost de-a dreptul memorabil, dar şi cea mai importantă perioadă pentru imunitatea lui. În primii ani de viaţă nu am avut probleme de sănătate, nu viroze, nu răceli, nu bronşite sau alte nebunii... dinţii ne-au dat ceva de furcă dar nu ne-am confruntat cu alte probleme, şi aici consider că a contribuit primul pas important despre care vom discuta şi anume alimentaţia copilului. Dar la 2 ani jumate a început grădiniţă, şi nu a durat mult până ne-am confruntat cu prima afecţiune medicală dar şi prima şi ultima greşeală a mea, şi asta a avut la baza lipsa informaţiei, lipsa experienţei cu medicii, o greşeală din care a învăţat ceva, o împărtăşesc ori de câte ori am ocazia ca nimeni să nu fie pus în situaţia în care am fost pusă eu. La început de septembrie, la aproximativ 2 săptămâni de la începerea grădiniţei, în perioada de vârf a enterocolitelor (pe atunci nu ştiam că şi bolile au perioadele lor... de asta zic lipsa experienţei), în cursul unei seri Ianis s-a trezit brusc prezentând vărsături. Era prima dată, era prima afecţiune serioasă, acum la aşa ceva nu mă mai panichez, dar atunci eram speriată de parcă avea să înceapă revoluţia şi alta nu. Întâmplarea a făcut să fiu şi singură acasă, şi Ianis în decurs de 2 h deja îmi vărsase de 5 ori. Era deja o oră foarte târzie, 2 AM, pe cine puteam deranja la ora aceea, aşa că am considerat că este necesar să merg la spital cu el, mai ales că ceva teorie ştiam şi mă temeam să nu ajungem în punctul deshidratării. Bun şi făcut, în pijamale cum ne-a prins, am plecat rapid către spitalul din oraşul nostru, unde m-am lovit de atâtea fise, proceduri, noroc că am un dosar cu actele scanate în telefon că la 2AM numai la certificatul de naştere al copilului nu mă gândeam să îl am la mine. Cred că toată nebunia legată de birocraţie a durat cam 40-50 de minute până în final o doamnă doctor îmi consulta copilul şi nu durează mult până îmi dă şi vestea şoc... după ce aşteptăm să i se termine de administrat perfuzia şi antivomitivul, urma să rămână cu branula pentru că îi prescrisese antibiotic intravenos! Da! Aţi auzit bine... la 2 ani jumate pentru o simplă enterocolita, copilului i s-a prescris antibiotic intravenos. Dar eu, mamă fără experienţa afecţiunilor medicale, şi fără istoric de boli,speriată de episoadele de acasă, am zis că medicul ştie cel mai bine... am făcut cea mai mare greşeală ever, trebuia să refuz atunci şi acolo, dar din experienţe învăţăm. În jurul ore 6 AM, ne-am întors acasă, am şi luat legătura cu o doamnă asistentă minunată, care urma să vină acasă următoarele 3 zile pentru administrarea celor 9 injecţii intravenoase. Ce vreau să mai menţionez aici, şi foarte important, este faptul că piticul nu a avut nici un tratament pentru stomac! Antibioticul prescris e „la modă” în oraşul nostru pentru orice tip de afecţiune... enterocolita, laringita, roşu în gât sau bronşita... dar asta urma să aflu deja mai târziu! Tot ce i-am administrat în plus, a fost un probiotic şi acela că am întrebat dacă îl pot da, şi mi-a fost aprobat, dar atât! Evident că i-a trecut, dar destul de greu, având în vedere că nu avea nici un tratament pentru enterocolita, şi cum am spus a fost una din cele mai mari greşeli făcute de mine ca mamă, unde neinformarea şi lipsa experienţei cu astfel de afecţiuni şi-a spus cuvântul, dar îi mulţumesc lui Dumnezeu că nu a avut alte repercursiuni. Ne-am mai confruntat de atunci cu episoade de enterocolita, episoade tratate cu medicamentaţie adecvată fără să apelăm la antibiotice sau alte tratamente agresive şi nejustificate, şi în timp, uşor uşor am scăpat de sensibilitatea rămasă după acel prim episod la stomac. Ce se întâmplă dacă continuăm tratarea altor episoade pe aceeaşi schema? Acum cel mai probabil ne confruntăm cu o sensibilitate a stomacului, o imunitate scăzută şi cum apărea în jur un episod de enterocolita Ianis era primul care îl luă, şi cu afirmaţia des întâlnită în rândul mamelor “copilului meu nu îi cedează la nimic, doar la antibiotic”. Normal... dacă pentru orice afecţiune a fost tratat cu antibiotic de la bun început, e absolut normal să nu mai cedeze nici la acel antibiotic cât de curând! Care e diferenţa între un tratament uşor şi unul cu antibiotic: rezultatul final este acelaşi, vindecarea! Diferenţa constă în timp, perioada este aceeaşi pentru că evident antibioticul se administrează minim 5 sau 7 zile, dar după primele 24 h temperatura copilului dispare şi procesul este mai rapid. Pe când cu un tratament normal şi antitermice procesul este unul natural şi de durată. Noi, personal ne chinuiam câte 3-4 zile cu febră, febra monitorizată la 2-3 h, antitermice alternate, împachetări cu apă la temperatura camerei, şi ştiţi ce îmi dădea putere şi ştiam că sunt pe drumul ce bun? Acel moment când vedeam că după 48 h de temperatură, începeam să alternez la 4 h antitermicele şi nu la 2 h, perioada în care temperatura copilului creştea, se mărea considerabil, dacă în prima zi după 2 h de la administrarea antitermicului începea din nou să îi crească temp, după 48 h vedeam că îi creşte la 4/6 h, şi ştiam că suntem pe drumul cel bun. Nu e uşor, e greu, uneori simţi că nu mai ai putere, implica răbdare de fier, implica nopţi nedormite dar implica şi un prim pas în stimularea imunităţii din care rezultă un organism sănătos pe viitor, un copil sănătos şi lipsit de sensibilităţi. În concluzie, recomandarea mea este în primul rând să îi găsiţi copilului un pediatru bun, un pediatru cu care rezonaţi, un pediatru empatic, un pediatru care nu este adeptul antibioticului pentru orice, iar în situaţiile extreme în care chiar este necesar antibioticul, recomandarea aceasta să stea la baza unor analize de sânge care confirmă că este absolute necesar. Apoi, şi cel mai important aspect, este să învăţaţi organismul copilului şi cum răspunde acesta în fata tratamentelor. De ce spun asta? Pentru că fiecare copil este diferit, iar piaţa farmaceutică este atât de complexă, pentru că în timp orice părinte descoperă anumite produse compatibile cu afecţiunile copilului. De exemplu, în cazul nostru, nu ne-am pus baza niciodată în cunoscutul antitermic Panadol, pentru Ianis dintotdeauna a fost apa de ploaie, dar asta nu înseamnă că pentru alţi copii nu este bun, dar aceste aspecte părinţii trebuie să le stăpânească foarte bine. Dacă temperatura nu scade cu Panadol nu înseamnă că este cazul să recurgi la antibiotic. Aceeaşi situaţie o întâlnim şi în siropurile de tuse, sau alte tratamente. Şi eu am încercat tot ce există pe piaţa până am descoperit substanţele active din siropuri şi tratamentele care dau rezultate în cazul nostru, iar apoi totul devine mult mai simplu. Dar până ajungem aici, aş vrea să vă spun că există multe lucruri pe care voi, le puteţi face încă din primele luni de viaţă ale copilului, pentru creşterea imunităţii, informaţii culese din discuţii cu pediatrii încă din primele luni de viaţă ale lui Ianis, informaţii de care noi ne-am folosit şi ne-au fost de mare ajutor. Cum spuneam şi anterior, imunitatea nu este un subiect care trebuie avut în vedere doar în momentul în care copilul se confruntă cu o afecţiune, multe mame greşesc şi intervin chiar atunci cu tratamente de imunitate, ceea ce este egal cu 0. Creşterea imunităţii copilului începe încă din primele luni de viaţă, iar cel mai important factor pentru o imunitate bună sta la baza unei alimentaţii sănătoase. Când sistemul imunitar al copilului da impresia că permite accesul tuturor răcelilor, virozelor respiratorii, infecţiilor gastrointestinale şi întâlnim şi vorbă din popor “copilul o da din una în altă “, atunci este cazul să analizăm mai întâi alimentaţia copilului. Nu există copil “bolnăvicios” cum se spune în popor, ci există copii care au anumite carente, carente care contribuie la un sistem imunitar fragil, iar dacă noi, în acel moment intervenim şi cu tratamente agresive, distrugem complet acel sistem imunitar. Una din cele mai des întâlnite carenţe în rândul copiilor, este carenta nutriţională. Şi nu, nu este vorba că nu mănâncă, este vorba despre ce mănâncă. Carenta nutriţională îi lasă pe cei mici fără “pelerina de protecţie” în fata virusurilor şi a bacteriilor. Aşadar, pentru creşterea imunităţii copiilor, mâncarea diversificată şi echilibrată este cheia de bază. Eliminarea alimentelor procesate (dulciuri/chipsuri/alimente de tip fastfood) ajută enorm la creşterea capacităţii de concentrare dar şi la creşterea imunităţii. În perioada toamnă-iarnă, supele şi ciorbele calde trebuie să fie nelipsite din alimentaţia copiilor, fructele şi legumele atât în stare crudă dar şi în salate/preparate sunt nelipsite, copilul trebuie să mănânce minim un fruct pe zi, de preferat fructe de sezon pentru a fi cât mai naturale. Cerealele integrale, nucile, seminţele, pseudo cerealele trebuie introduce în alimentaţia zilnică. Este foarte importantă o dietă echilibrată, şi educarea copilului să mănânce cât mai sănătos. Peştele, măslinele, uleiul de măsline sau uleiul de susan contribuie mai mult decât aţi crede la întărirea sistemului imunitar. Alimentaţia copilului trebuie să fie repartizată în 3 mese şi 2 gustări, echilibrate şi diversificate, care să conţină toate grupele de macronutrienti, şi să existe un echilibru între alimente. Şi foarte important este deasemenea posibilitatea de a păstra un program relative fix al meselor. Copii trebuie învăţaţi cu diversitatea alimentaţiei, de multe ori poate părea imposibil pentru că cei mici refuza alimente importante precum spanacul, în special legumele, dar nu numai. Sunt extreme de multe reţete care include aceste produse şi în acest mod copiii le vor accepta şi mânca cu plăcere. De exemplu spanacul, Ianis nu îl mănâncă sub nici o formă, dar am descoperit reţeta brioşelor din spanac, am găsit şi forme foarte drăguţe de brioşe ursuleţi, şi în acest fel este încântat de brioşele de spanac şi le mănâncă cu drag. Iar este foarte important ca măcar odată pe săptămână, copilul să dispună de o masă bogată în omega, şi anume peste gras (somon, macrou, ton). Există diverse reţete de care cei mici sunt încântaţi. Acizii graşi de Omega 3 întâlniţi în carnea de peşte, au acţiune anti inflamatorie şi antioxidanta, sunt de mare folos pentru întărirea sistemului imunitar, întrucât cresc rezistenta la boli şi infecţii. Un alt rol deosebit de important în creşterea sănătoasă a celor mici dar şi imunitatea acestora o are odihnă. Şi multe dintre voi ar spune, dar ce copil nu se odihneşte?... vorbim de somnul liniştit şi profund, deoarece în timpul somnului profund se secretă hormonal de creştere, somnul protejează sănătatea inimii şi somnul este în strânsă legătură cu greutatea, creşte capacitatea de concentrare şi ajuta la luptă împotriva germenilor. Fiecare copil este unic, iar somnul liniştit şi profund al celor mici este obţinut prin mici secrete care diferă de la copil la copil. Detaliile comune copiilor pentru obţinerea unui somn liniştitor sunt: baia şi masajul, aerisirea zilnică a camerei, lenjeria de bumbac organic, lipsa utilizării televizorului în încăperea în care cel mic deja doarme, alimentaţia de seară trebuie să fie adecvată încât digestia să nu fie o problemă.

Alte aspecte importante în dezvoltarea imunităţii celor mici mai stau la baza unui program potrivit petrecut în aer liber dar şi igienă. Încă de la vârste fragede trebuie să le insuflăm copiilor o rutină elementară legată de igienă, chiar dacă uneori avem impresia că sunt prea mici, nu este adevărat. Rutină şi educaţia copiilor în special în privinţa igienei o dezvolta de la vârste fragede, cum îşi formează anumite tabieturi, aşa se întâmplă şi în rutină igienei. Un alt rol important îl are mediul psiho afectiv familial în imunitatea copiilor. Mulţi vor spune că cei mici nu sunt stresaţi, total greşit, aspect confirmat şi de renumiţi specialişti. Copiii pot fi la fel de stresaţi precum şi adulţii, cu toate ca factorii care determină starea de stress diferă, aceştia pot influenţa enorm imunitatea celor mici. Se recomandă multă atenţie la mediul de acasă şi relaţia pe care o avem cu cei mici, timpul petrecut cu ei, jocurile şi poveştile citite acestora, vacanţele şi călătoriile împreună – toate acestea contribuie la ceea ce transmitem copiilor, şi anume siguranţă. Siguranţa că sunt iubiţi, protejaţi faţă de tot ce este în exterior, răbdare şi încredere. Toate acestea contribuie enorm la dezvoltarea lor emoţională care poate influenţa imunitatea. Suplimente alimentare? Înainte de a dezvolta acest subiect, ţin să precizez că fiecare copil este unic, trebuie evitată greşeală de a ne compara nevoile propriului copil cu ale altor copii. Dacă în ciuda tuturor aspectelor enumerate mai sus, copilul prezintă o imunitate scăzută cel mai indicat este să existe şi o părere medicală. Nu este normal să intervenim asupra oricărei viroze cu antibiotic sau tratamente puternice, din contră, din discuţiile avute cu diverşi medici pediatri, recomandabil este un set de analize. Analize uzuale dar şi analize de imunitate. Acest pachet de analize poate determina o anumită carenta (D3, Fier etc) de unde şi sistemul imunitar fragil, şi atunci medicul pediatru poate intervenii cu suplimente alimentare. Suplimentele alimentare nu sunt recomandare fără o părere medicală şi fără un fundament. Atâta timp cât copilul nu prezintă nici un deficit de vitamine în corp, nu trebuie să intervenim. Eu lui Ianis i-am făcut acest tip de analize în perioada în care a intrat în colectivitate, şi nu au existat carente de nici un fel, iar la recomandarea pediatrei am respectat o schemă cu un produs pentru întărirea sistemului imunitar la păşirea în colectivitate cu un produs natural: First Defence de la Secom. Schemă a fost stabilită împreună cu pediatra şi anume: 3 luni tratament zilnic, 3 luni pauză, pentru o perioadă de 2 ani. Acest sirop pentru întărirea sistemului imunitar este un produs natural de care am fost mulţumită. Pot spune că în privinţa asta am fost norocoşi, pentru că în aproape 4 ani de grădiniţă (1 an creşă + 3 grădiniţă) am avut 3-4 episoade de îmbolnăvire şi forme relative uşoare comparative cu epidemiile din grădiniţă, dar întotdeauna am respectat ce am relatat şi mai sus şi am avut grijă şi la primele semne de boala încât să nu permitem ca lucrurile să ajungă într-un punct avansat. Sper că articolul să vă fie de folos şi să vă inspire către cele mai bune alegeri legate de sănătatea celor mici.