Cu toţii am sărbătorit Crăciunul, sărbătoarea cea mai pură şi plină de magie din toată perioada anului, sărbătoarea familiei, a dorinţelor, a purităţii şi fericirii. Asta reprezintă Crăciunul.

Pentru mine Crăciunul reprezintă familia şi în acelaşi timp copilăria şi frumuseţea acesteia care ne rămâne în suflet după ani şi ani. Este despre amintirile şi tradiţiile care dorim să le ducem mai departe şi despre atmosfera care vrem să o creăm pentru copii noştri, alături de care retrăim toate momentele copilăriei la o intensitate mult mai mare. Cred că este o chestie generală din momentul în care devenim părinţi, şi cu siguranţă se regăsesc multe mame în special, dar bucuria şi emoţiile în preajma Crăciunului sunt la cote maxime acum, satisfacţia noastră, a părinţiilor când ne vedem copiii atât de nerăbdători, fericiţi şi entuziasmaţi ne face inima să bubuie de fericire. Despre asta este Crăciunul!

De când eram copil, am iubit tradiţiile acestei zile de sărbătoare, şi am încercat în mare parte să le păstrez în totalitate şi să i le introduc şi în viaţa lui Ianis. Niciodată nu am ales să plecăm de acasă în perioada Crăciunului, şi nu am înţeles niciodată persoanele care aleg o vacanţă fix în perioada acestei sărbători care ar trebui să fie despre familie. Am impresia că vacanţa de Crăciun distruge farmecul sărbătorii în sine, dar sunt şi excepţii, no comment!

Sărbătoare de iarnă vine la pachet cu tradiţie, cu bradul împodobit în ajunul Crăciunului, cu sunetul trenuleţului care se plimbă în jurul bradului, pregătirea paharului cu lapte şi biscuiţi pentru întâmpinarea moşului, cu chiţăială lui Ianis care îl pândeşte nerăbdător pe Moş Crăciun, cu mirosul îmbietor de sarmale şi cel al cozonacului care creşte în cuptor, cu zarva micilor colindători de pe scara blocului. Bradul se reîntâlneşte din nou cu globuleţele scoase din cutie şi încep să îşi spună poveştile anilor anteriori, aşa este Crăciunul... mereu la fel, dar de fiecare dată atât de diferit! De la an la an mai adăugăm mici modificări în amenajarea casei, în împodobirea bradului, în înlocuirea veselei, dar în special adăugăm noi momente memorabile.

Crăciunul este despre familie, despre reuniunea generaţiilor, despre dăruire, despre bunătate şi depanarea amintirilor adunaţi la o masă mare. Despre cum bunicii povestesc momente din copilăria noastră, şi copii noştrii ciulesc urechile mari ca şi cum nu îşi pot imagina că şi noi părinţii am fost copii, despre cum fiecare poveste se termină în hohote de râs, despre deconectare de la online şi timp petrecut ca odinioară.

Pentru mine asta reprezintă Crăciunul, şi mă simt atât de împlinită şi bogată sufleteşte că am avut încă un an în care am adus magia în casa noastră, sunt profund recunoscătoare că suntem cu toţii sănătoşi şi am petrecut încă o zi de sărbătoare de poveste!

 

Din păcate, pentru mulţi această sărbătoare semnifica opusul, această zi magică au transformat-o în o altă ocazie de snobism transformând Crăciunul în fotografii cu cât mai multe cadouri. Stau şi mă întreb, oare cum se derulează lucrurile în astfel de case? Copiii sunt puşi să aştepte să fie fotografiaţi alături de cadouri? De ce să omori bucuria şi entuziasmul unui copil, mă întreb? De ce ai transforma Crăciunul în aşa ceva? De ce copiii trebuie să crească cu ideea că această sărbătoare este despre lauda? Să nu mai vorbim despre tristeţea pe care cei mici o pot naşte în sufletele altor copiii. Eu mi-am pus această problemă, şi i am explicat lui Ianis în momentul în care am şi scris scrisoarea pentru Moş Crăciun, că moşul nu face diferenţe între copii iar ca el să primească tot ce îşi doreşte în primul rând trebuie să merite, iar dacă moşul considera că merită atunci spiriduşii acestuia le cer ajutorul financiar părinţilor pentru a putea îndeplinii aceste dorinţe. Moşul trebuie să rămână un personaj magic şi iubit de copii, moşul are un buget fix pentru fiecare copil şi nu îi place să facă diferenţe. Dacă dorinţele copiilor depăşesc bugetul moşului, atunci părinţii dau o mână de ajutor.

Ianis a perceput destul de bine această informaţie, şi cu siguranţă toţi copiii ar înţelege. Voinţa pleacă de la părinţi, dar când părintele vrea să îşi diferenţieze copilul de ceilalţi prin orice modalitate, atunci se ajunge la întristarea altor copiii care se întreabă de ce pe ei moşul nu îi iubeşte atât de mult.

Crăciunul trebuie să fie despre iubire, bunătate şi magie, nu despre răutate, invidie şi lauda!

 

Sărbători binecuvântate, tuturor!